Înainte ca românii să fie problema României, să ne uităm puţin la liderii lor, la oamenii politici, la manageri!
„Il est très bon!", îmi spune, încântat, administratorul IT al clădirii în care tocmai ne instalăm biroul „Adevărul" de la Bruxelles. Se referă la Andrei, colegul nostru de la departamentul IT de la Bucureşti, venit pentru a rezolva toate chestiunile tehnice ale deschiderii miniredacţiei noastre. Timp de trei zile a lucrat cot la cot cu partenerii lui belgieni - de fapt, mai mult decât ei - şi le-a dat multe idei preţioase.
Ne strecurăm încă printre cabluri întinse în dezordine, scări de zugravi, truse de scule. Internetul merge, în sfârşit. Programele TV româneşti tot nu se văd. Belgienii ne spun că aşteaptă o zi fără nori, pentru a putea orienta antena de satelit. „Pentru o zi cu soare trebuie să aşteptăm un an", glumesc ei. Nu sună bine deloc. Vine şi ziua senină. Soare cu dinţi, vânt tăios dinspre Marea Nordului, îngheţ. Patronul clădirii a interzis oricărei persoane să urce pe acoperiş. E periculos. Aşteptăm vremuri mai bune.
Cine crede că în capitala Europei oamenii se stresează foate tare cu munca are o impresie greşită. Ei îşi fac datoria şi nimic mai mult. Foarte puţini sunt cei care stau peste program. Orele de vârf în oraş sunt pe la 5-6 după-amiaza. La 7, magazinele se închid. După această oră vezi pe străzi mai mult turişti şi tineri în căutarea berii belgiene cu multe grade. Totul însă funcţionează. Transportul în comun, salubritatea, curăţirea drumurilor şi autostrăzilor după ninsori. Când una dintre colegele noastre a alunecat pe gheaţă şi s-a lovit, salvarea a venit în minutul următor şi pacienta a fost supusă tuturor investigaţiilor posibile, în regim de urgenţă.
Să revenim însă la Andrei al nostru. E un IT-ist ca atâţia alţii din companiile româneşti, un băiat harnic, priceput, creativ. Sunt mii şi mii ca
