Traian Basescu a intrat in istorie. A reusit intr-un an ce n-au reusit altii-n zeci. A castigat un al doilea mandat si de la o cota de popularitate, care depasea 50 la suta, a ajuns la cateva amarate de procente. Pare ca nimic nu l-a mai interesat dupa castigarea celui de-al doilea mandat si a lasat totul in voia Domnului.
Presedinte tarii nu mai crede demult ceea ce spune. Citeste discursurile ca pe poezii si da impresia ca pentru el asemenea cuvinte sunt o corvoada mult prea greu de suportat. Da un sens cuvintelor, doar asa de dragul artei si pentru ca trebuie sa dea ceva de rontait publicului larg. Si pentru ca are un rol semiimportant in Romania. Ca doar suntem tara semiprezidentiala, nu?
Dupa ultimele evenimente avem impresia ca suntem si un pic semiguvernamentala. Inainte de plecarea in Kazahstan, la un pui de somn, Traian Basescu a facut un apel la uniune nationala si la fraternitate intru depasirea situatiei de criza. Cuvinte inaltatoare, pline de speranta dar fara acoperire in realitate. O realitate care il contrazice de fiecare data pe Traian Basescu, punandu-l in posturi dintre cele mai delicate.
Va dati seama ce important s-a simtit Emil Boc in postura de prim om in stat? In fata celorlati doi Geoana si Anastase. Prezentandu-i-se onorul lui Emil Boc, ne intrebam de ce presedintele Senatului este considerat conform constitutiei al doilea om in stat?
Daca in fruntea Senatului s-a fi aflat domnul William Branza i s-ar mai fi dat lui Emil Boc o asemena ocazie? Cred ca daca Tolea Ciumac era membru PD-L si era presedintele Senatului, ierarhia statala ar fi fost respectata. Important e sa fii portocaliu, indiferent cum te cheama.
Administratia prezidentiala a transmis cu gura de moarte numele celui care trebuia sa se umple de onoruri. Sau de huidueli. Parlamentarul Tinel de la PD-L recunostea ca intr-ad
