Polonia a închis toate “magazinele de vise”, invocând siguranţa naţională. La noi, presa e o “vulnerabilitate”... Aşa cum am văzut, există oraşe în România unde consiliile locale au decis interzicerea “magazinelor de vise”. E nevoie însă de o politică unitară, la nivel naţional, pentru că soluţiile locale nu rezolvă decât parţial problema. Fără o lege în acest sens, afacerea cu etnobotanice va migra din zonele interzise spre cele care tolerează acest gen de activitate sau, şi mai grav, poate ajunge exclusiv din spaţiul real într-unul greu controlabil şi uşor accesibil. Spaţiul virtual. Există deja “magazine de vise” online care acceptă plata cu cardul, aşa cum există şi furnizori care-ţi aduc marfa în pragul uşii mai prompt decât ar sosi ambulanţa la o urgenţă.
Fenomenul etnobotanicelor se propagă atât de rapid şi a devenit o afacere atât de profitabilă, încât e greu de crezut că va mai reuşi cineva, vreodată, să-l stopeze definitiv. Însă lucrurile trebuie bine delimitate şi, mai ales, trebuie trasată o graniţă precisă între legal şi ilegal. Nu e legal, de pildă, să declari, ca obiect de activitate al societăţii tale, “comercializarea de plante şi îngrăşăminte pentru plante”, în vreme ce tu vinzi, în realitate, produse destinate consumului uman. Pe ambalajul cărora scrie, pentru orice eventualitate, “interzis consumul uman”. Nu e legal să vinzi aceste produse, pe care tinerii le inhalează sau şi le injectează, fără vreun aviz al Ministerului Sănătăţii. Nu e legal să practici adaosuri comerciale de “mii la sută”, fără să investeşti, mai întâi, într-o casă de marcat. Nu e legal ca pe pliculeţul de substanţe să nu fie trecută compoziţia conţinutului şi nu e legal ca Oficiul pentru Protecţia Consumatorului să doarmă ciuci pe butuci, fără să se autosesizeze. Nu e legal ca spitalele în care ajung tinerii afectaţi de consumul de etnobotanice să nu se sesizeze Poli