VEDERE DIN „REGATUL SIHASTRU”. Pentru că a coborât în 1954 pe un peron din Phenian, Isidor Urian (fost diplomat în capitala Coreei de Nord) poate să povestească astăzi cum a preluat Kim Jong-il ştafeta celei mai dure dictaturi staliniste de pe glob, desăvârşind "opera" tatălui său - Kim Ir Sen. Sursa: OCTAVIAN COCOLOŞ
Bărbatul de 76 de ani arată cu degetul spre o pânză pe care sunt aşezate, pe verticală, şapte ideograme. Apăsată şi de nepătruns, caligrafia vine de departe, din peninsula care a ridicat recent pulsul omenirii, obligând-o să se gândească la război şi la moarte.
E o dedicaţie, ne lămureşte gazda: "Primul semn înseamnă «odată», al doilea «harnic», al treilea «cer», al patrulea «dedesubt », al cincilea e negaţie, al şaselea «dificil», iar ultimul «treabă ». Cum se citeşte? Mot a mot, «odată ce munceşti sub cer, nu există o treabă dificilă». Pe româneşte, «dacă pui osul, totul e posibil»".
La capătul devastat al lumii
Pentru Isidor Urian, limba coreeană şi peninsula celui mai dureros şi inflamat conflict internaţional al prezentului nu mai prezintă, de mult, nicio necunoscută.
În 1954, când a coborât pentru prima oară pe peronul gării din Phenian, avea doar 20 de ani şi o vagă impresie despre ce înseamnă munca diplomatică. Cu un an înainte dăduse, printr-o întâmplare, examen la Institutul de Relaţii Internaţionale, un soi de pepinieră pusă pe picioare de noul regim comunist, avid după cadre şi specialişti. Apoi, într-o zi, o voce de la Personal l-a anunţat sec: "Tovarăşul Urian, vrem să vă trimitem la studii în Coreea". Războiul abia se terminase de-a lungul Paralelei 38, iar aventura nu putea fi refuzată.
Urian îşi aminteşte: "Eram trei tineri entuziasmaţi. Acolo ne-a aşteptat cineva de la ambasadă şi ne-a dus la un cămin, într- un câmp, printre nişte dărâmături. N-avea ferestre, doar nişt
