Ioan Petru Culianu, somitate in domeniul istoriei religiilor, dar si un critic vehement al noului regim instalat la Bucuresti dupa Revolutia din 1989, a fost asasinat la Chicago, in 1991. Primise in prealabil nenumarate amenintari, din partea unor persoane necunoscute, care ii cereau sa nu mai scrie despre situatia din Romania.

Ioan Petru Culianu se trage din boierii Culianu, care s-au implicat in viata politica, dar si culturala a Romaniei de la inceputul secolului trecut.

Aceasta familie avea legaturi de rudenie si cu alte personalitati ale vremii, cum ar fi Garabet Ibraileanu sau Mihail Sadoveanu.

Din 1967, Culianu se muta la Bucuresti pentru a urma Facultatea de Litere din cadrul Universitatii Bucuresti.

Fiind unul dintre studentii eminenti, Securitatea a incercat sa il recruteze, prin intermediul capitanului Marian Ureche, insa Culianu a refuzat sa colaboreze.

Drept raspuns, materialele sale nu mai sunt publicate si ii este greu sa obtina un loc de munca, in ciuda calitatilor sale intelectuale.

Totusi, in 1972 pleaca in Italia, cu bursa. Profita de aceasta sansa si decide sa ceara azil politic autoritatilor italiene. Dupa primirea azilului se stabileste pe rand in Italia, Franta, Olanda apoi Statele Unite.

In acesti ani de exil ani isi aprofundeaza cunostintele legate de istoria religiilor si gnosticism. Intra in contact cu un alt mare istoric al religiilor, Mircea Eliade, si intre ei se dezvolta o relatie stransa.

Tot prin intermediul lui Eliade, Ioan Culianu ajunge sa predea la Universitatea din Chicago, incepand cu 1986, dar s-a indepartat de mentorul sau, dupa ce au fost dezvaluite legaturile acestuia cu miscarea legionara din perioada interbelica.

In momentul mortii sale, publicase peste o duzina de carti, avea trei doctorate si avea o reputatie indis