Aeroportului Internaţional Mihail Kogălniceanu, unde Consiliul Judeţean Constanţa este unul dintre acţionari, luptă să desfiinţeze un contract cu care s-a „pricopsit" prin fostul director Mircea Dionisie (fost colonel în MApN). Dionisie şi-a „înzestrat" finul (pentru că activitatea a fost atribuită fără licitaţie), sub pretextul rentabilizării activităţii, cu tot ce însemna „handling" pe aeroport (de la cele mai mărunte operaţiuni, până la vidanjare). Chiar când actuala conducere se gândea că scapă de contractul păgubos, ca urmare a expirări termenului până la care fusese încheiat, instanţa a dat câştig de cauză SC „AIC Handling", care, culmea, are clauză de exclusivitate în continuare. Firma SC „AIC Handling" îi are ca acţionari pe Nelu Mirea şi Ion Mocian (finul lui Dionisie) şi ar fi trebuit să plătească redevenţă. Deşi folosea jumătate din aeroport, AIC plătea doar două spaţii. Culmea este că au fost identificate două linii telefonice pe care le folosea societatea, dar pe care le plătea aeroportul şi la fel se întâmpla şi cu energia electrică consumată.

Cum se pune pe picioare o afacere?!

La înfiinţare, deşi se angaja să efectueze handling-ul, „AIC Handling" nu avea niciun fel de utilaje cu care să se achite de sarcinile ce îi reveneau. Au fost cumpărate, pe nimic, de la aeroport şi, pentru că nici personal nu avea, au fost transferaţi la „AIC Handling" angajaţii aeroportului care erau familiarizaţi cu activitatea şi aveau licenţă pentru ce făceau. Din punct de vedere comercial, externalizarea ar fi trebuit să aducă surse importante pentru aeroport, în condiţiile în care, dacă nu există activitate de handling, nu pătrunzi pe piaţa transporturilor aeronautice. Au existat cazuri când companiile care operau pe Kogălniceanu au venit cu propriul personal care să efectueze operaţiunile pe care ar fi trebuit să le facă „AIC Handling". ANAF şi Consiliul