Undeva, in estul Anatoliei, iarna aduce caderi mari de zapada, implicand pericolul unor avalanse. Timp de noua luni pe an, viata oamenilor se desfasoara sub imperiul uriasei amenintari, intr-o tacere absoluta. Femeile trebuie sa-si programeze nasterile in celelalte trei luni pentru ca strigatele facerii si cele ale nou-nascutului sa nu provoace dezastrul. Incremeniti sub legea fricii menita sa-i reduca la tacere, oamenii locului vorbesc in soapta si isi reprima pornirile temperamentale. Doar unul singur are curajul sa rosteasca Nu! "Autorul a scris o piesa despre o avalansa. Eu am facut un spectacol despre o frica", spune Radu Afrim intr-un interviu acordat HotNews.ro. "Avalansa", spectacolul sau de debut la Nationalul bucurestean, are premiera oficiala marti seara, la ora 19:00.

"Avalansa", in cateva cuvinte.

"Avalansa" - afisul spectacolului Foto: Bogdan Stanga Autorul a scris o piesa despre o avalansa. Eu am facut un spectacol despre o frica. Frica precum un animal hidos surd, fara urechi. Care canta la o cobza muta. O femeie gravida danseaza frenetic pe muzica muta a fricii. In capul ei sunetele sunt amplificate. Asurzitoare. Teama insasi a asurzit din cauza zgomotelor insuportabile pe care le-a scos. Sau doar i s-a parut ca le-a scos din gatlejul ei. Gatlejul fricii. O alta femeie vrea sa arunce intr-o chiuveta universala toate vasele murdare din lume. De la o inaltime ametitoare. Sa produca un cataclism. Unul care ar putea-o elibera de toate fricile care salasluiesc in ea. Sta cu vasele in brate. Le ridica. Teama o paralizeaza. Vasele raman suspendate in aer. Nu mai cad. Cad in interiorul femeii. Iar sunetul caderii e imens. Toate sunetele metropolei se estompeaza sub vacarmul interior al femeii.

Frica umbla surda prin lume. Ajunge in fata unei porti. Deschide poarta. Bate o data la usa casei. Bataia ei se aude de trei ori. Fiecar