Sanford Meisner şi Martha Clarke au pusîn scenă „Visul unei nopţi de vară", de William Shakespeare.

Sanford Meisner

Cu toate că nu a fost foarte activ ca regizor şi actor, Sanford Meisner a fost una dintre figurile emblematice ale acelei generaţii de pedagogi (din care mai făceau parte Stella Adler, Harold Clurman şi Lee Strasberg) care a revoluţionat teatrul american în secolul XX. Printre studenţii lui s-au numărat actori ca Robert Duvall, Grace Kelly, Diane Keaton, Peter Falk dar şi regizori ca Sidney Lumet şi David Mamet. Metoda lui Meisner era una anti-teoretică (se ştie că în studioul lui pereţii erau acoperiţi cu mesaje de genul: „acţionează înainte de a gândi!"), bazată în primul rând pe spontaneitate şi pe o comunicare reală între actori. „Textul este ca o canoe şi râul pe care pluteşte acest text este emoţia. Dacă apa râului este agitată, cuvintele vor ieşi la suprafaţă în acelaşi fel în care reacţionează o canoe pe un râu agitat. Astfel, textul va lua întotdeauna forma emoţiei actorului", spunea Meisner.

Martha Clarke

Coregraf şi regizor american, Martha Clarke s-a remarcat ca un artist versatil atât în reper-toriul clasic (a montat piese de Shakespeare şi a lucrat mult în operă), dar a realizat şi adapări după texte de Kafka şi Calvino, precum şi spectacole inspirate de lucrări de Bosch şi Schiele. Experienţa de coregraf o ajută pe Clarke atunci când lucrează în teatru, mai ales în pregătirea actorilor. Fiind adepta unui teatru visceral, Clarke e interesată mai puţin de ce gândesc actorii despre o anumită replică, cât despre ce simt ei în legătură cu rolul lor. „Metoda lui Milan Kundera de a scrie romane m-a ajutat să fiu un artist liber. În romanul «Insuportabila uşurătate a fiinţei» unele personaje mor şi reapar mai apoi vii, fără să ştii de ce s-a întâmplat asta. E ca şi cum în mijlocul unei călătorii cineva te-ar lăsa la m