Se pare că pentru unii dintre semenii noştri, viaţa este foarte grea iar supravieţuirea de zi cu zi este o luptă crâncenă între a fi sau a nu mai exista.
Peste Estera Vişan din Bocşa, relele s-au revărsat din toate părţile. În urmă cu cinci ani şi jumătate, în casa familiei a fost mare bucurie când a născut o pereche de gemeni. Fiindcă analizele şi investigaţiile medicale au arătat că băiatul şi fetiţa sunt destul de mici, soţii Vişan au ales ca mama lor să-i aducă pe lume la o clinică din Timşoara.
Fiindcă au fost mai mici la naştere, băiatul şi fata, au fost supuşi terapiei cu oxigen şi tratamentului în incubator. La două luni, micuţii au fost externaţi cu greutate normală iar toate analizele, inclusiv cele oftalmologice, spuneau că totul este în regulă. Culmea este că la doar o lună după ieşirea din spital, o veste a căzut ca un trăsnet în familia Vişan.
"Un buletin cu ultimele analize medicale, arăta că micuţii au suferit o dezlipire de retină şi sunt orbi. Mai mult chiar, băiatul a fost diagnosticat şi cu o hemipareză la membrele inferioare", spune Estera Vişan. Familia a primit lovitura şi, de parcă nu ar fi fost de ajuns, la nici un an după aceea, tatăl copiilor a pierit într-un accident auto. Omul a murit în taximetrul pe care îl conducea, lovit de un individ care nici măcar nu poseda permis auto.
Viaţa ca un chin
De atunci, femeia se chinuieşte singură cu cei mici. Pentru că a realizat că în viaţă nu va putea fi mereu alături de ei, ea i-a înscris la un Centru special unde copiii învaţă să trăiască cu handicapul dobândit în sistemul de sănătate românesc. "De cinci ani, zi de zi, femeia aceasta face 60 de kilometri ducând copiii şi aducându-i de la Bocşa la Reşiţa. În timpul cât copiii sunt la programul special de recuperare, ea mai lucrează pe unde apucă, fiindcă nu are pe absolut nimeni, nici o rudă mai apropiată care să o ajut
