Articolul lui Rupert Wolfe Murray despre incapacitatea administratiei romanesti de a stabili clar si coerent atributiile fiecarui angajat in parte avand ca rezultat o cvasi-paralizare a deciziei si o teama de asumare a raspunderii,  a primit mai multe replici relevante pentru actuala stare de fapt a tarii. Am selectat dintre ele cateva pentru completarea puzzle-ului inceput de Rupert.  Imaginea intreaga inca se construieste.

Ministrul si trenurile

Cu vreo doi ani in urma, cautam pe Internet, orarul trenurilor care circula intre Gara de Nord si aeroportul Otopeni. Am gasit, in cele din urma, un fisier pdf scanat dintr-un document ce purta stampila ministerului transporturilor si, daca imi aduc bine aminte, era semnat chiar de ministru. M-am intrebat atunci, de ce e nevoie ca orarul trenurilor sa fie aprobat la nivel de minister (si chiar de ministru!), atita vreme cit exista o companie care se ocupa de transportul pe calea ferata si care ar trebui sa fie perfect capabila sa aleaga un orar al trenurilor. (msb)

Pune-l pe sefu’ in cc

… romanii sunt patroni, ei considera ca iti fac un serviciu ca esti angajatul lor si ca tot ce e intr-o firma, le apartine si din cauza asta vor sa stie absolut orice se intampla, sa fie sunati sa fie pusi in cc cand trimiti mail-uri, iar cand nu o faci sau ai vagi urme de “initiative”-esti pus la punct, de parca ai fi pus in pericol toata averea patronului, si deciziile tale ar costa zeci de mii de euro. (ci ciong)

Darwinism pentru organizatii

Foarte corecta poza. De aceea este blocat sistemul birocratic din Romania, pentru ca seful institutiei este si cel care distribuie corespondenta. La el ajung toate scrisorile si el trebuie sa spuna cine se ocupa de fiecare problema in parte. Pe de alta parte, aceeasi problema am intampinat-o si la firme multinationale si banci multinationale, la car