Dezbaterea pe noul cod al muncii nu apare decit spectral in spatiul public romanesc. Ea poarta un singur nume, unul mai mult de camuflaj, cu multe accente tabloide, pe posturile de televiziune, internet si unde mai vreti: se numeste “reducerea indemnizatiei mamelor”. Evident e si asta un punct important, dar nu e singurul si nici macar cel esential. Mai usor folosesti populist reflexe de indignare in aparea mamelor patriei decit sa te apropii de probleme extrem de spinoase in ce priveste noul fel de a trata angajatul. Mai usor spui ca Boc ne sugruma copiii decit sa vezi cum se schimba relatia cu patronul.

Mult mai putine drepturi in noul cod, s-a spus. Prea putine drepturi aveam oricum si inainte, s-a replicat. Si, se pare, se incearca obtinerea unor drepturi minimale prin eliminarea unor alte drepturi, fundamentale. Cu un exemplu concret: daca, domnule patron, oricum nu aveam drepturi inainte, poate vom reusi sa obtinem o carte de munca atunci cind nu ne va garanta mai nimic. O logica dubioasa decriptata intr-o dezbatere criticatac.ro care a adus deja citeva analize excelente. Trebuie citit textul foarte bun al lui Alex Cistelecan care decodeaza cele mai fine abuzuri ale noului Cod, alea prin omisiune. Tot el noteaza foarte bine efectul de perdea de fum pe care l-a produs scandalul indemnizatiei pentru mame. Un astfel de subiect monopolizeaza spatiul public spre bucuria puterii private sau de stat – pentru ca iar nu discutam serios soarta noastra ca angajati.

Ajungem, astfel, la noile prevederi în legătură cu greva, care sunt, în opinia mea, și cele mai revoltătoare: în doi timpi și trei mișcări, cu 4 articole tăiate, un aliniat eliminat și un altul adăugat, dreptul la grevă dispare în totalitate și greva nu mai figurează în codul muncii decât cu titlul de abatere disciplinară. Se introduce, în primul rând, următorul aliniat, la articolul care preved