Se apropie momentul în care oficialii vor face iar poze la mormintele eroilor Revoluţiei de la Timişoara. De 21 de ani, cei care s-au perindat pe diverse fotolii ale puterii au făcut pelerinaje în fiecare decembrie la Timişoara.
Se spun discursuri sforăitoare, se evocă memoria celor care au plătit cu viaţa, se depun coroane. Apoi fiecare îşi vede de treaba lui. Părinţii, fraţii, copiii celor ucişi îşi reiau viaţa în anonimat. Pentru foarte mulţi dintre ei nu e o viaţă uşoară. Au rămas fără cei dragi.
Nimeni şi nimic nu-i poate înlocui. Liniştea sufletească le lipseşte şi pentru că nici acum nu s-a făcut dreptate şi mulţi criminali au scăpat.
Datele de la Memorialul Revoluţiei indică faptul că cei mai mulţi morţi şi răniţi au fost provocaţi la Timişoara de arme pe care Armata le avea în dotare. Într-un proces civil intentat de o femeie rănită în propria casă, Armata a fost pusă să achite daune.
Chiar dacă au trecut 21 de ani, în memoria celor care au trăit Revoluţia de la Timişoara sunt proaspete amintirile măcelurilor, cum a fost cel din Calea Girocului, provocate de militari.
Cu toate acestea, încă nu am auzit un oficial al statului sau măcar un reprezentant al Ministerului Apărării Naţionale, care să admită şi să recunoască oficial, public, vina Armatei pentru crimele de la Timişoara.
În timpul Revoluţiei şi ani de zile după aceea „securiştii" au fost demonizaţi pentru sângele care a curs pe străzi, în timp ce reprezentanţii Armatei au defilat cu coroane la mormintele eroilor.
Culmea, unii dintre ofiţerii responsabili de cele mai sângeroase momente au avansat vertiginos. Este cazul generalului Vasile Paul care a condus dispozitivul militar responsabil de măcelul din Calea Girocului. „Armata e cu noi!" a fost, la Timişoara, una dintre cele mai cinice manipulări.
CITEŞTE POVEŞTI IMPRES
