Aş putea fi acuzată că fac elogiul personalităţii. Risc asta şi mă lansez într-o pledoarie sinceră pentru tipul de manager modern, inventiv şi viguros pe care îl reprezintă Răzvan Dincă, directorul teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian“ din Bucureşti. Primit la început de mandat cu neîncredere şi suspiciune, Răzvan Dincă a transformat în cîţiva ani un teatru de operetă bătrîn, bolnav şi cenuşiu într-un spaţiu cultural activ, modern şi strălucitor. Cum a fost posibil? Nu îmi este foarte clar, căci totul în jurul nostru pare a-şi pierde vigoarea din motive diverse, dar fundamentale. Ceea ce ştiu însă fără dubiu este că renaşterea Operetei bucureştene a început cu sosirea lui Răzvan Dincă şi că astăzi, la final de an 2010, managerul a reuşit – parţial – imposibilul: premiere fastuoase, conexiuni internaţionale – Romeo şi Julieta rămîne marea sa reuşită – repertoriu îmbogăţit cu musicaluri de mare succes, cîntăreţi care fac eforturi uriaşe să se transforme în actori/dansatori de performanţă şi, în fine, ultimul, dar nu cel din urmă, acest Festival Internaţional ajuns la cea de a III-a ediţie. Spectacole româneşti de operetă de calitate De ce parţial? Pentru că singura direcţie în care Răzvan Dincă nu şi-a putut exercita total talentul de magician este calitatea muzicală a spectacolelor. Deşi şi aici s-au făcut salturi calitative certe, ceea ce se oferă urechii este încă destul de mult sub ceea ce se oferă ochiului. Privind însă înapoi, de unde s-a plecat şi exersîndu-ne imaginaţia unde s-ar putea ajunge, sîntem totuşi tentaţi să credem că, în viitorul apropiat, Opereta va deveni una dintre cele mai profesioniste instituţii de spectacol din România. Şi asta sub mandatul managerului Răzvan Dincă şi cu ajutorul echipei tinere şi ambiţioase pe care a reuşit să o strîngă în jurul lui. Cea mai mare reuşită a recent încheiatei ediţii de Festival mi se pare faptul că, p