Clubul Diplomaților, azi, pe la ora 13.00. M-am dus la întâlnirea informală cu "liderii de opinie", convocată de primarul general al Capitalei. Aperitive, colegi de breaslă de toate vârstele, chelneri, blițuri, fețe albe de masă ca la nuntă, șușoteli, fum de țigară și clinchet de pahare.
Atmosfera relaxată a fost întreruptă, după câteva îmbucături și poante, de discursul dlui Sorin Oprescu despre starea orașului. Mucalit cum îl cunoaștem, edilul ne-a povestit ce s-a mai făcut, dar mai ales ce se va face.
N-o să intru în detalii. Oamenii informați probabil au aflat deja care sunt planurile Primăriei Generale. Pe termen scurt, mediu și lung. Dincolo de problemele curente (gen trafic, demolări, birocrație, mizerie, corupție) dl Oprescu nu se oprește din visat. Vrea autostradă suspendată, vrea zonă metropolitană, vrea să navigăm pe Dâmbovița până la Dunăre, vrea un centru istoric în care să se plimbe turiștii ca la ei acasă. Ce mai, vrea un București care să se-nvârtă după soare!
Și fiindcă toate aceste vise nu erau parcă de ajuns, primarul general s-a gândit să propună organizarea unei... Olimpiade. Bănuiesc totuși că una de vară, pentru că mi-e greu să-mi imaginez cum s-ar amenaja o pârtie de schi în Dealul Mitropoliei și-un patinoar în Piața Unirii. Dar, mă rog, în lumea viselor, orice este posibil!
Râdem, glumim, dar dl Oprescu vorbește serios. Dânsul chiar dorește să depună candidatura Capitalei României pentru a fi gazdă a jocurilor olimpice din 2020.
Evident, mulți bucureșteni s-ar putea întreba ce le trebuie lor Olimpiadă într-o urbe care, pe alocuri, arată ca o mahala din secolul trecut. În care dai, la tot pasul, peste șuți, maidanezi, aurolaci sau peste alte "noțiuni" specific românești. Ce-i lipsește chelului? Tichie de mărgăritar! Cum ne spune un proverb din bătrâni.
Ei bine, să nu ne grăbim! Ideea de a organiza un asemenea