Cu 15 ani înainte ca Wikileaks să devină visul împlinit al lui Julian Assange şi coşmarul CIA, România era zguduită de un scandal cu tuşe asemănătoare: căpitanul SRI Constantin Bucur dezvăluia felul în care SRI intercepta convorbirile private ale ziariştilor incomozi şi ale oamenilor de afaceri, probându-şi afirmaţiile cu un vraf de casete care conţineau înregistrări ale celor urmăriţi.
Din poziţia de autor al interceptărilor, Bucur a fost, în 1996, primul ofiţer care a denunţat acţiunile ilegale ale Serviciului. Departe de a-i aduce gloria mondială, gestul său i-a oferit, pentru scurt timp, câteva avantaje: o celebritate vremelnică, un loc pe listele de deputaţi ai PRM în legislatura 2000-2004 şi sprijinul organizaţiei APADOR-CH, inclusiv prin ajutorul juridic oferit de Monica Macovei.
Ponoasele au venit, însă, într-un pachet mult mai consistent. În 24 de ore de la ieşirea sa publică – ejectarea din SRI. În 1998 – o condamnare penală pentru transmiterea de informaţii cu caracter secret divulgarea de informaţii obţinute prin atribuţiile de serviciu şi furtul casetelor cu înregistrări din biroul SRI. După 2004- "expulzarea" de pe listele PRM. În 2010 – reducerea pensiei cu 80%.
De la un anonim, la un pariavedetă, în 24 de ore. Astăzi, căpitanul Bucur este un pensionar aproape anonim, care trăieşte cu grija întreţinerii pe care trebuie să o plătească la apartamentul modest în care locuieşte cu soţia. Singura "mobilă" pe care şi-a mai permis-o în ultimii ani a fost un filtru de apă, cu care se mândreşte în faţa celor care îi trec pragul casei.
Primul lucru care îţi sare în ochi atunci când intri în apartamentul din zona 13 septembrie este, însă, altul: un tricolor postat lângă o servantă pe care tronează o pagină din ziarul Ziua cu poza lui şi cu un titlu imens: "SRI recunoaşte".
Pe
