Articolul Medicină mortală – Deadly medicine –de Donald L. Barlett and James B. Steele,  publicat on-line de Vanity Fair – pe care l-am comentat rând cu rând în alt post, ar trebui să incite la o întrebare:  De ce a luat avânt în România cercetarea medicală în domeniul medicamentului?

Voi reitera ca argumente trei aspecte pe care le-am mai utilizat şi în alte post-uri:

În România fenomenul proliferează din cu totul alte motive decât cele lansate că ipoteze în articol.

a. În primul rând pentru că sistemul sanitar românesc este o adevărată ruşine şi mai toţi romanii bolnavi au înţeles deja că pe parcursul vieţii lor, cât a mai rămas, lucrurile nu se vor schimba.

Când ai şansa să ai acces la profesori universitari sau la elita medicală din localitate, iar medicii respectivi se comporta cu tine ca şi cum ai fi într-un cabinet din Londra, când vizita durează ore, în care primeşti TOATE informaţiile necesare, când ţi se fac analize exhaustive şi indubitabile la laboratoare din Dublin sau Paris şi primeşti a doua zi o copie după ele, când simţi că cineva este motivat să se preocupe de starea ta de sănătate cu un interes nemaiîntâlnit până atunci, când vezi efectele benefice ale medicamentelor novatoare aflate în studiu (adevărate “Mercedesuri”) nu poţi să nu îţi asumi riscul de a experimenta şi o reacţie adversă – mai ales când înţelegi care sunt şansele. Astfel, dacă în studiu se afla incluşi pe mapamond 5000 de pacienţi şi studiul se opreşte la prima reacţie adversă gravă şansa ta este de 1 la 5000. Dacă şansă individuală de a surveni o reacţie adversă gravă, în condiţiile în care medicamentul a fost studiat exhaustiv toxicologic pe animale, înainte de a trece pe pacienţi, ar fi de 2% ar rezulta o şansă de 1 la 100.000 de a fi PRIMUL care ai un asemenea ghinion. Acesta este motivul pentru care unele medicamente sunt retrase de pe piaţă la 3-5 sau