- Diverse - nr. 690 / 11 Decembrie, 2010 Nu cred ca exista crestin care macar o singura data in viata sa nu fi dorit sa ajunga in Israel pentru a parcurge drumurile acestei tari in cautarea celor mai semnificative locuri sfinte. Printre cei care, de curand, au reusit sa-si transforme dorinta in realitate, ma numar si eu. Sufletul meu, incarcat de o imensa bucurie vine spre tine, drag cititor al "Cuvantului liber", pentru a-ti impartasi cateva din trairile avute si cunostintele noi dobandite, cu prilejul pelerinajului. Asadar, sa purcedem la drum. La inceputul lunii, sub binecuvantarea Sfiintilor Arhangheli Mihail si Gavril, un grup de 48 de pelerini ne imbarcam in aeronava cu destinatia Tel-Aviv. Fetele tuturor stralucesc de emotie, inimile ticaie mai tare, iar ochii nu se mai satura sa priveasca in jur. Incet, incet avionul se desprinde de pamantul care se indeparteaza de noi foarte repede. Localitatile, drumurile, apele, casele devin tot mai mici pentru ca apoi sa se piarda cu totul. Zburam deasupra norilor, a caror frumusete ne incanta atat prin colorit (alb pur, gri, albastru deschis, albastru inchis), cat si prin forme; sfere de lumina stralucitoare, faruri inalte de supraveghere, coline, munti, valuri leganate de curenti, ce miraj, ce minunatie ne umple intreaga fiinta… Ajungem deasupra Asiei Mici. Deodata constatam ca relieful este total schimbat. Apar munti golasi, lipsiti de vegetatie, rauri secate de caldura, multa, multa piatra, localitati mici cu casute albe adunate in spatii restranse si, pe ici pe acolo, cate un ogor care pare cultivat. Gandurile ne zboara spre locuitorii acestor locuri a caror viata nu poate fi decat dura si aspra. Imaginea se schimba destul de repede si, iata-ne plutind deasupra Marii Mediterane. Soarele diminetii se reflecta in apele acesteia, ape care se unduiesc linistite… Ne apropiem de Tara Sfanta. Emotiile se intetesc si fiec