Este o disfunctie "rezervata" femeilor in cea mai frumoasa perioada a vietii lor: in timpul sarcinii sau dupa nastere.
Ba, si mai grav, ea nu este recunoscuta si, deci, netratata, pentru ca unele simptome ale acestei suferinte sunt similare cu manifestarile graviditatii. Motiv pentru care reteaua de sanatate nu poate decat aproxima situatia, iar statisticile oficiale raman nesigure.
Din punct de vedere medical, depresia este o maladie neurodegenerativa, cu prezenta unor leziuni de atrofie neuronala, evidentiate prin mijloacele moderne de scanare tomografica a creierului. Depresia poate surveni in timpul sarcinii ori pe durata unui an de la nasterea unui copil, viu sau mort.
Simptomele depresiei
Apar in timpul graviditatii sau dupa nastere: somnolenta, insomnie, stare apasatoare, de tristete, de neputinta, lipsa de speranta, invinovatire fara temei, chiar disperare, neincredere in sine. Femeia cu depresie postpartum este incapabila sa aiba grija de copil, isi pierde interesul pentru activitatile materne, atat de dorite pana atunci, oboseste usor si are o stare de slabiciune permanenta, se plange de lipsa de energie, de dificultate de concentrare, dureri de cap, tulburari digestive, plange des, manifesta apetit oscilant, ori mananca prosteste, ori refuza hrana; are crize de agitatie si tendinte de claustrare, evitand conversatiile. Nu in ultimul rand, obsesii suicidare, gandul ca totul se poate rezolva curmandu-si viata.
Exista explicatii?
Cercetarile recente din domeniul neurologic au demonstrat ca depresia afecteaza creierul chimic, energetic si electric, pe anumite arii ale lui, iar in situatii avansate, aceste zone sunt supuse atrofiei. In ce priveste cauzele acestui proces, cea mai sigura dintre ele are in vedere existenta unui istoric familial al acestei boli (daca au mai existat in familie si