Exista in fiecare iesire publica a presedintelui o doza de adevar imposibil de contrat. Oricat de socante sau de cinice par ideile promovate in ultimul timp de Traian Basescu ele contin cel putin o mica doza de adevar.

"Un stat de asistati", "sa nu mai facem o drama ca plecam din tara", "Romania nu isi permite acum sa isi plateasca medicii si profesorii" sau "statul nu este responsabil pentru fiecare roman in parte".

Sunt descrieri ale realitatilor romanesti. Ca Traian Basescu a devenit un comentator si un analist politic mai degraba decat un presedinte de tara responsabil este o alta discutie. In analizele sale, de multe ori halucinante pentru un sef de stat, se intampla ca Traian Basescu sa bata campii pur si simplu. Insa chiar si atunci, el amesteca sofisme grosolane cu adevaruri cinice si extreme despre o realitate tot mai trista.

Deghizata sub diverse formulari, ideea pe care presedintele o propovaduieste romanilor este ca statul a intrat in faliment. In consecinta, si-a pierdut statutul social, nu mai poate avea grija de cetateni, nu este responsabil de ei, iar cui nu-i convine poate sa plece sa isi caute fericirea si bunastarea in alta parte. Traian Basescu a avut grija insa ca de aceste adevaruri sa lipeasca mereu vinovatii pe care i-a identificat intotdeauna in alta parte.

Cand spui ca statul nu-i responsabil pentru fiecare cetatean, dar incasezi taxe si impozite de la fiecare, ba le tot cresti, iti inseli propriul popor. Practic, il furi. Nu ai cum sa pretinzi si sa iei bani de la cineva, iar in schimb sa nu-i oferi nimic. Nu ai cum sa cresti toate taxele si impozitele, dar sa vii apoi si sa le spui celor care le platesc sa se descurce singuri, pentru ca statul are grija doar de cei care sunt la putere sau in jurul ei.

Incalci astfel contractul social, iar daca tu stat nu il poti respecta, da-ti de