Hărţuirea psihologică a angajaţilor de către şefi duce la adevărate drame existenţiale. De multe ori, colegii colaborează cu „torţionarii“ împotriva „victimei“, de teamă ca ar putea ajunge în locul ei. Puţini dintre cei afectaţi de violenţa psihologică la locul de muncă ştiu că sunt victimele mobbingului. Agresiunea apare când şeful nu te dă afară, dar te determină să pleci.
Fostă angajată a unei companii de logistică, Cristina D. (36 de ani) a suportat luni în şir umilinţele la care a supus-o şefa ei. Nou-venită în companie, şefa şi-a intrat repede în atribuţii şi a început să-şi „testeze" autoritatea pe subalternii ei. „Pur şi simplu nu suporta să vadă în jur competitori, oameni care, potenţial vorbind, i-ar fi putut lua locul. Eu aveam experienţă mai mare decât ea, aveam un CV beton şi fusesem prima propunere pentru postul pe care îl ocupa ea. Numai că cineva de la vârf, în ciuda recomandărilor şefilor mei direcţi, a spus «nu». Aşa a venit, pe pile, ea", povesteşte Cristina Nu doar CV-ul „beton" a fost balastul care a tras-o în jos: „Simplul fapt că arătam bine a fost un motiv în plus să se uite urât la mine. Doamna era foarte departe de perfecţiunea fizică, dar compensa printr-o excesivă dorinţă de dominaţie." Citiţi şi: India, principalul angajator în 2011 Cristina a început să primească mai multe sarcini decât îi permiteau orele de program. La început, a văzut în acest lucru o formă de apreciere. Dar mustrările tot mai dese, nejustificate şi exagerate, de care avea parte în faţa colegilor au făcut-o să înţeleagă că nu era vorba despre apreciere. „Mi s-a atribuit, indirect, chiar calificativul «tâmpită»." „Cât de tâmpită poţi să fii ca să scrii un deviz ca ăsta?", a întrebat-o şefa ei, în timp ce cei patru colegi de birou, neobişnuiţi cu asemenea manifestări, şi-au băgat nasul în hârtii.
Colegii, aliaţii şefului
„Mă simţeam jignită şi
