Demiterea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Prestaţii Sociale, Viorel Alexandru, săptămâna trecută, spune mai multe decât o aparent banală neînţelegere dintre un ministru şi subalternul său: ea arată cum Guvernul este sabotat nu de factori externi, ci de propria-i lipsă de informare.
Lipsa unei baze de date clare a pus Executivul, zilele trecute, într-o postură neplăcută. Guvernul a modificat legislaţia privind acordarea îndemnizaţiilor pentru creşterea copiilor, dar nu a arătat până în ultima clipă, cu claritate, că ar şti câte familii vor fi afectate, care este preţul pe care ar urma să-l plătească şi nici ce ar urma să primească în schimb pentru preţul plătit.
Doar că, cu mult înainte, Finanţele operaseră aceste tăieri de costuri cu indemnizaţiile în proiectul legii bugetului: sunt 500 mil. lei pe care Guvernul spera să-i economisească prin micşorarea perioadei de acordare a îndemnizaţiilor pentru creşterea copiilor. De unde îi va acoperi acum de vreme ce, în 2011, nu va mai fi nicio economie în urma acestor tăieri?
În această lumină, intransigenţa ministrului muncii, Ioan Botiş, faţă de subalternul său îşi pierde din greutate.
"Eu sunt extrem de exigent, cer informaţii foarte corecte şi, mai ales, la timp (...). Aşa s-a întâmplat şi astăzi, i-am cerut preşedintelui să îmi trimită nişte date interne, pentru a face o analiză legată de nişte decizii pe care trebuia să le iau", a justificat Botiş demiterea lui Alexandru.
Ce îi cerea Botiş lui Alexandru? O situaţie cu beneficiarii bugetari care primesc indemnizaţie pentru creşterea copilului. De ce nu i-a pus-o Alexandru la dispoziţie imediat? Pentru că nu o avea. De ce nu o avea? Pentru că datele nu erau consolidate la nivelul ministerului, iar când "comanda" a venit, telefoanele au început să zbârnâie prin judeţe pentru a culege aceste date.
În general, Guvernul nu are dat