Liderii PDL par sa fi initiat programul „Nici o saptamana fara o aluzie sau iluzie privind colaborarea cu PNL”. Liderii PNL raspund prin programul: „Nici o declaratie de presa fara o imbecilitate patenta”. Program care contine desigur si aspecte legate de potentiala colaborare sau lipsa de colaborare cu PDL. Aflam, de pilda, din presa, ca Vasile Blaga „umbla prin tara fluturand alianta cu PNL” sau ca Valeriu Stoica o tine una si buna, in ciuda evidentelor, cu „unificarea fortelor de dreapta”. Raspunsul PNL: In culise, agitatie nerabdatoare. Public, declaratii de presa de o stupiditate memorabila: „Nu negociem cu teroristii!” Poftim?! Ca si cum mai era nevoie de o dovada suplimentara ca in competitia inadecvarii si ineptiei deschisa intre PDL si PNL, cu PNL mergi intotdeauna la sigur. Nu vei fi dezamagit.

Dar sa nu divagam. Tema noastra este „refacerea Aliantei DA”. Tema dealtfel recurenta. Vorbim de ea de la ultimele alegeri parlamentare cand d-lui Tariceanu i se oferea posibilitatea de a aduce PNL in noua coalitie de guvernare. De ce a refuzat atunci? Si de ce acum se pozitioneaza ca lider al factiunii „dizidente” ce vrea „refacerea Aliantei” ? Parafrazand un mare ganditor, sa spunem doar ca mintea, vocabularul si gramatica d-lui Tariceanu au logica lor, pe care nici d-l Tariceanu nu o cunoaste.

D-l Tariceanu a ratat tot ce se putea rata in politica romaneasca. Pentru cunoscatori el reprezinta un studiu de caz de dimensiuni epice: A ratat sansa ca PNL sa unifice in jurul sau dreapta romaneasca. A ratat sansa ca PNL sa fie membru al marii familii europeane a dreptei. Si-a ratat prim-ministeriatul prin performanta unica de a aduce tara in deficit si in pragul colapsului economic pe fondul celei mai favorabile conjuncturi economice din istoria postbelica a Romaniei. In final, a ratat si sansa de a se spala de pacate –pe el si partidul