In acest paradox regasesc reusita spectacolului. Facilul dus la limita intilneste pe nepusa masa autenticul. Si asta dintr-o suflare. La Teatrul National din Iasi se joaca piesa Tinerete fara batrinete si viata fara de moarte, interpretata de actorii Cosmin Maxim, Dumitru Nastrusnicu, Irina Radutu Codreanu, Ioana Natalia Corban, Antonella Cornici, bazata pe scenariul lui Teodor Corban, care semneaza si regia si rescrie radical basmul omonim. M-au impresionat cu precadere doua lucruri. Modul cum se distribuie incarcatura emotionala: pe tot parcursul piesei emotia lipseste, in schimb o gasim concentrata pe final, intr-o intuitie de destin uman. Apoi jocul actorilor din fata spectatorului este dublat de proiectii ale intimplarilor pe un panou, un miraj viu de lumini si umbre, ceea ce ne pozitioneaza mult mai "aproape" de ceea ce se petrece pe scena. Intre public si actorii din spatele panoului, umbrele proiectate, pe care doar noi le vedem, nu si actorii insisi, sint chiar "perceptiile" si interpretarile noastre. Spectacolul nu este prin nimic grandios, ci schiteaza un parcurs, apelind la un individ oarecare, al carui nume, din intimplare, este "Fat Frumos". Este vorba despre conditia umana si se jongleaza cu trei mari termeni (viata, dragoste, moarte), insa fara prestanta. Departe de a fi evitat, ridicolul este cautat, valorificat ca mijloc de sustragere din fata sobrietatii. Chiar daca viata, moartea sau dragostea sint teme extrem de serioase, a le aborda fara gravitate, slobozindu-le, nu inseamna a le intina. Un pachet de semnificatii si trairi autentice ne vor astepta, oricum, odata trecuti prin piesa. Ca si in basm, cifra magica trei insoteste personajul in periplul sau: sint trei ursitoare, sau trei "mume", trei bocitoare, trei printese etc. Trei tarimuri sint depasite pina ce "Fat Frumos" ajunge la ceea ce la nastere i s-a promis, dar numai pentru a-l impaca, deo