Cum se întîmplă?, încerc să-mi imaginez. Un asistent universitar care abia supravieţuieşte cu o leafă mizerabilă merge şi se vorbeşte despre bibliografie cu proful mogul plătit cu mii de euro pe lună şi apoi toată lumea se preface că e bine, că e o atmosferă de studiu şi performanţă. Sau cum? Nu atît salariile mari ale unor profesori mă enervează, ci discrepanţa incredibilă între seniori şi cei mărunţi care predau la facultate.

Lucrurile deja ştiute din feuda universitară de la Cluj, de exemplu, nu încetează să mă mire. Nu mai suport să aud cuvîntul “intelectual”, cuvîntul “elită”. Pînă acum, tîmpeniile astea nu au însemnat decît bani şi privilegii şi performanţă zero, cărţi memorabile zero (cu cîteva excepţii produse tot de ăia plătiţi prost).

De aia greaţa intervine cînd văd şi pasivitatea din universităţi – oameni buni, asistenţi, profesori, de ce nu spuneţi nimic, de ce nu le săriţi în cap? Şi greaţa mă ia şi cînd mai văd cîte un astfel de senior vorbind despre ignoranţii de noi care nu înţelegem încotro să purtăm ţara asta. E fără cuvinte. Dar ar trebui să fie cu protest şi reformă în toate universităţile.

Lista de mai sus a fost postată de Ruxandra Hurezean. Citez mai jos. Şi sper să vă enervez, dragi universitari iobagi, acum, de sărbători:

Şi ce vedem? Că salariile sînt de 8-10 mii de euro pe lună pentru capii sistemului. În timp ce un asistent universitar are 250 de euro pe lună. Adică de 30 de ori mai puțin. Salariul unui profesor cu funcție este de 10 mii de euro pe lună. Iar al unui profesor fără funcție de conducere, de zece ori mai mic.

Conferențiarii sau chiar profesorii universitari care nu sînt în grațiile rectorale nu depășesc 800 de euro pe lună salariu.

(surse: gazetino, criticatac)

Şi tot spre enervare să mai dăm şi un citat din Gazeta de Cluj.

Baciu Călin, decanul Facultăţii de Ştiinţa Mediului, lucr