Acum 21 de ani a început, în capitala Banatului, revolta prin care timişorenii au declanşat căderea lui Ceauşescu. Din păcate pentru România, multe dintre idealurile Revoluţiei de la Timişoara nu au ajuns să fie puse în practică.

Timişorenii au început să-şi câştige libertatea în 16 decembrie şi au dus la bun sfârşit bătălia cu dictatura în 20 decembrie. S-a cerut în stradă nu doar înlăturarea lui Ceauşescu ci şi renunţarea la comunism. Aplicarea idealurilor pentru care s-a luptat în stradă însemna şi retragerea din sfera puterii a tuturor celor care au sprijinit regimul comunist.

Din păcate pentru români, revoluţia timişorenilor a fost confiscată şi idealurile din Proclamaţia de la Timişoara au fost ignorate de noua putere. Mulţi dintre cei care au servit slugarnici regimul Ceauşescu s-au adaptat perfect în „democraţie". Sunt în Timişoara multe exemple de foşti securişti reşapaţi în noile servicii de informaţii. Unii dintre ei, cum este fostul ofiţer de securitate Mircea Chirilă, au ajuns să se pensioneze cu onoruri de generali. Avansat chiar de un preşedinte care se bate cu ancora în piept că a condamnat comunismul.

Băsescu a condamnat comunismul, dar a răsplătit slugi credincioase ale lui Ceauşescu. Alţi „băieţi şmecheri", cum a fost maiorul Vasile Paul, care a comandat militarii în măcelul de pe Calea Girocului, au avansat în Armată. Tot până la gradul de general.

Sacrificiul celor care şi-au pierdut viaţa în perioada 16 - 20 decembrie la Timişoara a folosit multor servitori ai regimului ceauşist, care au ştiut să se adapteze rapid în „noua realitate". Dacă stai de vorbă cu ei acum, îţi spun cu convingere că au servit ţara, înainte şi după 1989. Dacă eşti un naiv îi crezi. Eu cred că au servit ţara, fără niciun interes personal şi fără a avea un scop meschin, cei care au plătit cu viaţa, în stradă, pentru libertatea de acum.

@