Daca ar fi sa scriu despre ceva real si tangibil ar deveni fie patetic, fie ireal. Atunci am sa adaug si un pic de imaginatie. De altfel este ceea ce se intampla cand combin intamplarile de peste o zi cu ce se mai intampla printre perne si cearsaf in timpul noptii.
Povestea este despre tine cititorule vazut cu ochii mei. Daca am sa iti descriu viata si atitudinile cu ceva nepotrivit bineinteles ca imi poti spune ca am gresit si poti indrepta asta pe loc. Te exprimi sau poate iti place sa gresesti si procedezi precum ai fost povestit…povestita.
De pe vremea copilariei mereu exista un “si daca”. Curiozitate si multe intrebari. Raspunsurile si atunci precum si acum se accepta mai greu ca fiind ultima optiune si mai ales singura. Nu cred ca era doar rebeliunea de copil mic si nestiutor, ci poate chiar inceputul a ceea ce mai tarziu ai constientizat ca se cheama vointa. Asta chiar daca hainele de joaca nu erau cele dorite de tine, chiar daca jucariile nu erau mereu cele dorite si mai ales chiar daca aveai voie doar la o inghetata si o prajitura sau era nevoie sa alegi dintre acestea.
Este bine ca uite ai pastrat cate ceva din acele vremuri. Te proptesti in fata oglinzii si iti povestesti ceva…in fiecare dimineata. Nu ai voce, dar ai toto timpul un vraf de ganduri pentu ziua care urmeaza. Si te bucuri pentru ca nu te-ai diluat intre atat de multe “trebuie facut” care fie sunt pe o lista, pe un biletel sau comunicate impersonal de voci, creioane, stilouri, taste sau alte modalitati de scris…adresate tie.
Prin geamul mai curat sau nu al masinii observi ce te inconjoara. Sunt momente in care iti revine intrebarea din copilarie, dar acum mai este ceva adaugat precum o sustinere mai rationala…Si deduci uneori cu un success poate neasteptat ca ai anticipat, ai simtit, stiai cumva care este raspunsul. Ce iti poti reposa totusi…? Nu fiindca “trebuie” sa d