Gigi Becali, patronul celei mai galonate echipe din istoria fotbalului românesc, nu a înţeles, aşa cum era de aşteptat, nimic din eşecul de la Napoli. În minutul 92 al meciului de pe "San Paolo", Gigi îşi freca mâinile de satisfacţie.
Tocmai îi ceruse un creion vărului Virgil şi mai băga câte un "zero" la sumele de transfer ale jucătorilor săi. În acel moment Anghelov era cel mai bun mijlocaş din Liga I, Ricardo - cel mai tare închizător, iar Bogdan Stancu era ca şi transferat la Manchester United.
Golul lui Cavani l-a trezit însă pe Gigi din visul său. Trăia un déjà vu. Doar că Edinson Roberto Cavani nu prea semăna cu Massimo Maccarone. Dar ce mai conta... În mintea lui Gigi Becali toţi sunt o apă şi un pământ.
Cu acelaşi creion, luat de la Virgil, Gigi a tăiat "zerourile" d'abia conturate, a mâzgălit numele lui Manchester United şi a încropit o listă cu jucătorii transferabili. Anghelov, Ricardo ...
Pe la televiziuni şi prin redacţii, băieţii care îşi pregătiseră discursurile şi odele la adresa "voievodului" Gigi Becali au schimbat rapid macazul. Au criticat jocul Stelei, tactica lui Lăcătuş şi lipsa de combativitate a lui Anghelov, bulgarul transformat instantaneu în ţap ispăşitor. Măcar n-a mai fost invocat cu atâta vehemenţă ghinionul.
Steaua a ratat calificarea în primăvara europeană la mustaţă. "Fotbalul e dracu', nu e Dumnezeu!", a zis Gigi Becali la finalul meciului cu Napoli. Dumnezeu, ca să rămânem în lumea lui Gigi, i-a mai dat o lecţie de viaţă latifundiarului.
De când a intrat în fotbal, Gigi se minte şi e minţit. Că el e cel mai tare, că echipa lui e cea mai bună, că jucătorii săi sunt cei mai cei mai. Gigi e un răsfăţat, înconjurat de oameni fără coloană vertebrală.
Gigi Becali a transformat Steaua într-o jucărie. A şi recunoscut asta. Supărarea sa nu e una a unui suporter stelist, ci a unui copil frustrat, incapabil
