Ideea ca exista doua Romanii este de mult un loc comun. Avem, pe de o parte, o Romanie a coruptiei, a imposturii, a trandaviei institutionalizate, a stagnarii, a asistatilor social de meserie, a confuziei valorilor. Pe de alta, o Romanie a celor dinamici, a celor ce muncesc si construiesc, a platitorilor de impozite, a creatorilor de valoare adaugata in economie si in viata sociala si intelectuala, a celor ce incearca sa sustina public si privat standarde profesionale si sociale elementare.
Prima este majoritara si o paraziteaza pe a doua. Instrumentele principale: bugetul de stat, o buna parte a clasei politice si o buna parte a mass media. Cea de a doua este minoritara, un arhipelag intr-o mare confuza si turbulenta. Un grup social eterogen ce se afla zilnic intr-o lupta de supravietuire sub presiunea sufocanta a majoritarilor. Printre picaturi, acest grup, mereu in defensiva, tine tara pe linie de plutire, uneori o impinge inainte. Este starea de fapt. Este stiuta. Nu mai e nevoie sa elaboram.
Sa incercam azi sa ne rupem macar pentru cinci minute de atmosfera si de universul mental pe care ni le impun concetatenii nostri majoritari. Sa discutam azi despre un lucru intamplat in arhipelagul minoritatii creative, constructive si modernizatoare. Sa vorbim despre viitor. Caci daca e sa avem un viitor ca popor, cheia lui e in mana acestei minoritati.
Sa discutam deci ceva care a trecut neobservat sub mormanul de stiri si comentarii despre politicieni, manelisti, modeliste si „distractie”. Este ceva absolut remarcabil care va dainui si va marca Romania peste decenii, cand zicerile si faptele unui Victor, Crin, Mircea, Mitica &co vor ajunge acolo unde le e locul: la cosul de gunoi al istoriei. Sa vorbim deci despre viitorul Romaniei. Sa vorbim despre ce se intampla atunci cand evadam din balcanism si trecem de la a astepta ca viitorul sa se intample,