Virtutile argintului au fost cunoscute inca din cele mai vechi timpuri. Vechii egipteni, romanii si grecii ii cunosteau puterile tamaduitoare. Inca de acum 4.000 de ani, vindecatorii chinezi foloseau ace de argint, atunci cand faceau acupunctura.

Navigatorii francezi isi transportau apa in vase de argint, ca s-o pastreze proaspata in lungile lor calatorii pe mari si oceane. Si astazi preotii impart sfanta impartasanie cu lingurite de argint. Apa sfintita in vase de argint tine mult timp.

In Evul Mediu, aristocratii nu se imbolnaveau, in timp ce epidemiile faceau mii de victime in randul populatiei sarace. Explicatia ar fi ca bogatii isi permiteau sa foloseasca tacamuri de argint si sa manance si sa bea din vase de argint, ceea ce le oferea protectie, imunitate la bolile vremii.

In 1934, odata cu descoperirea penicilinei, argintul a intrat oarecum intr-un con de umbra, oamenii de stiinta amintindu-si de el cand au constatat ca anumiti germeni si virusuri rezista la antibioticele de sinteza. Nu acelasi lucru se intampla la terapia cu argint.

In urma cercetarilor facute de doctorul Hery Margraff, aflam ca argintul are capacitatea de a distruge peste 650 de categorii de microorganisme patogene, virusuri, bacterii, fungi si paraziti.

Ca antibiotic natural, fara reactii adverse, argintul lupta cu bacilul dizenteriei, cu Salmonela, Escherichia coli, Streptococul pneumoniae, streptococul care cauzeaza cariile dentare si alte microorganisme care fac rau organismului uman.

Rolul argintului in organism a fost comparat cu un sistem imunitar de rezerva si asta pentru ca studiile au relevat ca terapia cu argint are un efect extraordinar in lupta cu radicalii liberi, cei care ataca celulele sanatoase din organismul uman.

Apa pastrata in vase de argint are proprietatile unui antibiotic extrem de efic