Filme precum „Teribil de fericit" („Terribly Happy") sau „ Cel din urmă va fi cel dintâi" („Dark Horse") au rulat în România, din păcate doar în cadrul unor festivaluri de film internaţionale. Astfel, Jakob Cedergren este cunoscut acelora care sunt cinefili împătimiţi şi nu ratează nici un eveniment cinematografic. Pentru ceilalţi, vă propunem, în cele ce urmează, un interviu.
Într-un restaurant cochet aflat la etajul 30 al unui hotel din Talin (Estonia), apare actorul Jakob Cedergren. Îmbrăcat în blugi, cu o cămaşă bleu şi un pulover cu nasturi de sus până jos, de culoare gri. Actorul danez de origine suedeză ia un loc pe un scaun, îşi uneşte palmele şi le strânge între picioarele apropiate, zgribulindu-se de frig. Deşi în încăpere nu este chiar frig, cele -17 grade de afară ne-au intrat tuturor în oase. Cere un pahar cu apă şi ne apucăm să facem puţină conversaţie. La un moment dat, discuţia evoluează şi-mi amintesc că trebuie să dau drumul la reportofon.
Cedergren s-a aflat la Talin pentru decernarea premiilor Academiei Europene de Film, fiind nominalizat la categoria „cel mai bun actor în rol principal" pentru drama „Submarino" a regizorului Thomas Vinterberg. Filmul spune povestea a doi fraţi care se întâlnesc după mai mulţi ani la înmormântarea mamei lor. Fiecare dintre ei se consideră un „nimeni", ajungând la acest statut din lipsa unei griji părinteşti, a consumului de droguri, de alcool, a depărtării de prieteni... Filmul, de o violenţă ieşită din comun pentru publicul român, a fost nominalizat la premiul Ursul de Aur de la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin, dar a pierdut trofeul în faţa producţiei turce „Honey".
La o primă vedere, între apariţia ta în „The Dark Horse" şi cea din ultimul tău film, „Submarino", există clar un element care este foarte uşor de sesizat: în acest film ai câteva kilograme în plus. Asta, pentru că t