- Comentariu - nr. 694 / 17 Decembrie, 2010 Eram in concediu de odihna dupa o toamna obositoare si urata in decembrie 1989. Imi ramasera zece zile, care trebuiau luate pana la 20 decembrie, conform ordinelor primite in unitate, ca, la incheierea anului "de glorie, 45", sa avem toate problemele rezolvate si lucrurile puse la locul lor. Imi luasem portia de benzina, carne, zahar, ulei, faina si unt (si, vezi Doamne, si restanta pentru noiembrie, care pana atunci nu s-a dat). Am trebaluit prin casa, mi-am "facut temele" care mi-au ramas din toamna, ca, la sfarsitul anului, macar familia sa capete un dram de bucurie. Am cumparat clandestin si un brad de la unul care a venit cu trenul de la Bistra, sa ia incaltari pentru copii (ca cei de la Aprozar iti inspirau mila). Nu mi-am facut planuri pentru sarbatori, ca nu stiam cum si in ce zile voi fi programat de serviciu si ce simpozioane imi vor incurca socotelile. Nu puteam sa stiu daca voi fi in garnizoana de resedinta sau in alta parte. Dupa un 23 August "sarbatorit cu munca", te puteai astepta la orice. (Alarma de exercitiu tocmai de Craciun, interventie pentru deszapezire la obiectivele sau la vreo resedinta de protocol a P.C.R.-ului sau altele care le-am trait de regula de Craciun sau de Revelion). Eram responsabil pentru fiecare roata care se punea in miscare si pentru fiecare om de la volan, indiferent cand si pentru ce "se ardea gazul". Tocmai terminasem de taiat si de pus sub acoperis niste lemne pentru teracota lui tata, cand sotia m-a sunat la telefon si mi-a spus ca "la cazarma se face Bradu' cel Frumos, sau asa ceva, si Lupa te-a sunat sa mergi". Nici n-am ajuns bine acasa si am primit indicativul "Stefan cel Mare" (alarma de lupta in toata regula) care nu stia nici de concediu, nici de boala si nici de locul in care te gaseste, dar te obliga, ca in timpul cel mai scurt sa te prezinti la unitate echipat si in