La National Gallery of Art din Washington D.C. este deschisă expoziţia unuia dintre cei mai originali, inovatori şi criptici pictori ai veacului al XVI-lea, Giuseppe Arcimboldo. Operele sale, destul de puţine la număr, sînt răspîndite în multe muzee şi colecţii ale lumii, aşa că efortul de a reuni cît mai multe dintre ele într-o expoziţie de anvergură este pe cît de lăudabil, pe atît de spectaculos. Artistul a fost unul dintre plasticienii independenţi, greu de categorisit şi etichetat, ce nu a avut emuli şi nici urmaşi. După dispariţia sa, lucrările au trecut printr-o îndelungă şi nemeritată uitare pînă ce au fost redescoperite de suprarealiştii care l-au şi revendicat pe artist drept înaintaş. Stăpîn pe o tehnică impecabilă, minuţios observator şi reproducător al naturii înconjurătoare, psiholog şi ironist de forţă, Arcimboldo a ştiut să subjuge motivul natural fanteziei sale debordante spre a caricaturiza umanitatea. Giuseppe Arcimboldo (1526-1593) s-a născut la Milano ca fiu al unui pictor. A îmbrăţişat aceeaşi carieră artistică şi, pînă la 36 de ani, a lucrat în mediul ecleziastic, executînd schiţe pentru vitraliile domului din oraşul natal, pictură de frescă pentru catedrala din Monza şi cartoane de tapiserie pentru catedrala din Como. Pe lîngă acestea, s-a afirmat şi prin ilustraţii de faună şi floră atît de apreciate într-o epocă în care ştiinţele naturale erau marea pasiune de „diletanti“ a seniorilor laici sau religioşi. De curînd au fost descoperite nişte albume cu desene de-ale sale în biblioteci şi muzee de la Viena, Dresda şi Bologna. Se pare că această înclinaţie a sa către studiul istoriei naturale i-a asigurat viitorul: în 1562 este numit portretist al arhiducelui Maximilian de Habsburg (1527-1576), fiul lui Ferdinand I (1503-1564), împărat al Sfîntului Imperiu Roman de naţiune germană (1558-1564), care era fratele mezin şi moştenitorul la tron