"Porcinele ne amintesc de noi insine", scria Lyall Watson naturalist nascut in Africa de Sud. El poarta un protest dur impotriva lipsei de respect fata de membrii familiei Suidae, in cartea sa "The Whole Hog".
Porcii au fost domesticiti de om de multa vreme. Este posibil ca potamochoerus, porcul salbatic african, sa fi calatorit alaturi de homo erectus de-a lungul continentelor si a vremurilor. Evolutia anatomica a oamenilor si a porcinelor poate fi explicata, in special, pe baza unui punct comun: ambii sunt omnivori, fapt care conduce la similitudini frapante.
Un prim exemplu ar fi aparatul masticator: dintii sunt atat de asemanantori incat, cu ocazia unor sapaturi arheologice, cercetatorii au crezut ca au intrat in posesia ramasitelor unei primate antropoide. Acestea s-au dovedit a fi resturi dentare ale unui stramos din rasa porcina.
Si organele sunt asemanatoare. Astfel, porcinele ar putea fi de ajutor, in viitor, pentru a acoperi necesarul ridicat de organe pentru efectuarea unor transplanturi. Domeniul in care porcinele isi pot dovedi utilitatea este numit de oamenii de stiinta xenotransplant. Este vorba despre transferul de celule, tesuturi sau organe de la o specie la cealalta, in acest caz de la porcine la om.
Mai e mult pana departe insa. Cu toate acestea, insulina obtinuta de la porcine, de acum, vine in ajutorul a milioane de diabetici. Omul si porcul sufera puternic ca urmare a efectelor stresului si fac parte din categoria fiintelor inclinate spre obezitate. Cel mai gras porc din toate timpurile a avut o greutate impresionanta de 1.134 kg.
Lyall Watson il citeaza pe Winston Churchill, care isi dadea seama cat de apropiati sunt porcii de oameni: "pisicile te privesc de sus; cainii te privesc de jos; dar porcii te privesc in ochi, de la egal la egal". Unele popoare din Melanezia au o teorie inter
