În timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale mulţi dintre soldaţii olteni au luptat pentru eliberarea Transilvaniei de sub ocupaţia fascistă. În vârstă de 88 de ani, Nicolae Mocanu, eroul oltean, ne povesteşte infernul prin care a trecut în timpul bătăliei de la Oarba de Mureş.

Nicolae Mocanu s-a înrolat în armată în anul 1943 la vârsta de 21 de ani. A plecat pe front de la Centru Teritorial Romanaţi pentru a-şi apăra ţara, în Dobrogea. De acolo a fost transferat la Năvodari ca telefonist şi a făcut parte din cadrul Regimentul 40 Călugăreni. ”Când am plecat pe front ne-au pus să venim cu două perechi de pantaloni şi un pulovăr de lână cât mai gros. Aveam la urmă să înţeleg de ce ne spuneau să venim cu îmbrăcăminte de acasă. Am plecat în Dobrogea, după care am fost transferat ca telefonist la Capul Midia pe litoral unde am stat două ierni într-o baracă de lemn”, a spus bătrânul soldat.

20 de zile în infern

Din toate fronturile pe care a luptat, i-a rămas întipărită adânc în suflet lupta de la Oarba de Mureş din 1944, una din cele mai tragice bătălii pentru eliberarea Transilvaniei. Chiar înainte să ajungă pe frontul din Ardeal, nea Nicu, aşa cum îi spun toţi locuitorii comunei Osica de Sus, localitatea natală, a avut parte de un drum presărat cu pericole la tot pasul. A supravieţuit atacurilor avioanelor de vânătoare care "scuipau" gloanţe neîncetat asupra garniturilor de tren în care se aflau soldaţii români sau bombardamentelor artileriei care împrăştiau groaza printre ostaşii noştrii. Îşi aduce aminte cu regret de foştii camarazi care au murit lângă el şi de cei răniţi, care strigau după ajutor până când vocea lor pierea pentru totdeauna. “S-au stins mulţi la Oarba de Mureş. Eram bombardaţi de artileria nemţilor de la ora nouă dimineaţa, până după amiază la două. În urma bombardamentelor nu mai auzeai o săptămână, iar respiraţia îţi