- Istoric - nr. 695 / 18 Decembrie, 2010 Ceea ce era neobisnuit in acele zile de asteptari si suspans era lipsa controalelor de la esaloanele superioare. Nu au venit nici politrucii sa ne faca "observatii critice" ori sa ne dea "sfaturi pretioase" si nici ofiterii de contra informatii sa "miroase" pe cei vizati. Ne-au lasat in pace sub comanda celor in drept si era bine. In cateva zile am putut lucra mai mult ca in alti ani in toata luna decembrie. Timpul insa nu a stat in loc. Timisoara s-a declarat primul oras liber de dictatura. Poporul scanda "Libertate", "Jos comunismul!", "Azi la Timisoara, maine-n toata tara!", "Nu va fie frica, Ceausescu pica!" si altele care au facut sa latre "cateii cu urechile ascutite", dinspre cabinetul 2. Au murit oameni tineri in floarea varstei, copii si mame, cand conducerea subreda si incapabila sa gandeasca omeneste, in cap cu o "blonda" inraita si meschina a pus in aplicare planul diabolic gandit de nomenclatura care includea si represiunea armata. Cu alte cuvinte, cei care au fost alesi (ori selectionati) sa conduca tara au fost platiti regeste pe functii inalte, li s-au asigurat toate conditiile unui trai luxos din banii poporului, si-au luat dreptul la uciderea (sau genocid), pentru apararea sistemului chiar si impotriva violentei populare. Unde au fost profesionistii si politicienii de marca din conducere cand s-a elaborat acest plan!? Ce Dumnezeu au avut cand l-au semnat si l-au trimis spre aplicare in teritoriu!? Cum de nu li s-au uscat degetele cand au scris telefonograme, ordine telefonice, ori note de informare mincinoase si criminale?! Sunt intrebari la care nu vom primi raspuns pertinent niciodata, pentru ca in loc sa-i aducem in "colivii" si sa-i tragem la raspundere imediat, noi am cantat "Desteapta-te, romane!" sau am ascultat "lambada" lui Iliescu, iar timpul se pare ca a sters urmele. Eu am privit si am scris cu