In anii '90, tarile in curs de dezvoltare si in tranzitie au suferit de pe urma efectelor negative ale globalizarii financiare.
Din momentul disparitiei increderii intr-o economie, capitalurile straine ies de pe piata, provocand prabusirea cursului monedei si fragilizarea sistemului sau productiv si financiar.
Astfel, in anul 1994, optiunea Guvernului mexican de a lupta impotriva somajului prin marirea cheltuielilor publice si a masei monetare este perceputa de catre piete ca o masura incompatibila cu o rata de schimb fixa. Investitorii reactioneaza lichidandu-si investitiile in Mexic, lucru care duce la prabusirea monedei mexicane, care pierde 40% in mai putin de doi ani.
Criza este oprita multumita ajutoarelor aduse de FMI si de Statele Unite, dar si cu ajutorul unui plan de austeritate draconic, care se bazeaza pe reducerea cheltuielilor si a salariilor. Incepand cu 1996, capitalurile pentru investitii revin in Mexic.
Criza asiatica din 1997: accelerarea contaminarii
Derularea crizei asiatice din 1997 reprezinta o ilustrare frapanta a efectelor negative ale globalizarii financiare. In aceasta regiune a lumii in care increderea investitorilor parea ca nu ar trebui sa lipseasca niciodata, criza, motivata indeosebi prin actiunile speculative si prin fragilitatea sistemului bancar thailandez, se dezlantuie, provocand in cateva zile retragerea a sute de miliarde de dolari.
In iunie 1997, bath-ul thailandez devine tinta atacurilor speculative si banca centrala este nevoita sa accepte fluctuatia. Moneda pierde jumatate din valoare in sase luni.
Prin contaminare, criza atinge si tarile vecine: Malaezia, Filipine si Indonezia. Reducerea activitatii fiecarei tari limiteaza importurile acestora, iar exporturile tarilor vecine si capitalurile se retrag dintr-o zona in care increderea a disparut
