Deciziile anterioare luate de CCR in privinta Legii Educatiei Nationale sunt corecte si normale, intr-o tara normala.
Din pacate, nu traim intr-o tara normala.
Parlamentul si parlamentarii, parte dintre acestia rectori si profesori universitari, dupa 21 de ani aflati la carma tarii si invatamantului romanesc ne-au condus la urmatoarele rezultate: Universitatile romanesti s-au transformat in fabrici de diplome. Clanuri universitare conduc universitatile ca pe propriile feude, la adapostul autonomiei universitare. Baronii universitari castiga averi si salarii bugetare uriase speculand naivitatea studentilor si fraudand fondurile publice. Clasamentele internationale ne plaseaza constant pe ultimul loc intre tarile Uniunii Europene, nici o universitate romaneasca nu se afla in clasamentele internationale prestigioase. Productivitatea si atractivitatea economiei romanesti sunt afectate de precaritatea sistemelor de educatie si formare profesionala. Toate alocarile bugetare, inclusiv pentru cercetare, se cheltuiesc fara ca cineva sa dea socoteala asupra rezultatelor acestor cheltuieli.
Proiectul Legii Educatiei Nationale angajat de Guvernul Romaniei incearca sa puna ordine in aceasta stare de lucruri deplorabila si intolerabila.
Prin opozitie, Proiectul de Lege elaborat de Comisia de Invatamant a Senatului, sub conducerea rectorului Ecaterina Andronescu, are urmatoarele prevederi: Profesorii universitari raman in functie pana la plecarea naturala. Rectorii sunt alesi de aceleasi clanuri care conduc si acum universitatile. Se mentin cumulurile de functii si salarii, inclusiv cu demnitati publice, care au dus si duc la fraudarea bugetului de stat si la pervertirea legislatiei in sensul servirii intereselor ilegitime ale profitorilor educatiei. Managerii din educatie pot indeplini functii de conducere in partide politice, fapt ce
