Vantul schimbarilor adia in Polonia cu mult inaintea lui '89, insufletindu-se dupa fiecare vizita a Papei Ioan Paul al II-lea. Tot mai multi cehoslovaci, maghiari si germani rasariteni se ridicau impotriva ingradirii libertatilor.
In schimb, romanii isi inventau succese dupa succese, aplaudand frenetic, strans uniti in jurul conducatorului iubit si al partidului unic. Nici vorba de nuclee revolutionare, nesupunere civica.
Elitele intelectuale, tehnice, militare conlucrau tovaraseste in vederea victoriei sistematice asupra constiintei libere. Totusi, se cracnea in intimitate.
Dar nu politia politica, legislatia, indicatiile pretioase au generat lingusire, omagii slugarnice ori non-combat, ci oportunismul, ipocrizia, pierderea simtului critic, increderea ca socialismul multilateral dezvoltat constituie "chezasia viitorului".
Acum e nevoie de luciditate si curaj sa ne recunoastem vinovatia si neputinta.
In schimb, tarile din Europa Centrala s-au pus pe treaba. Dregatorii lor au acceptat in sine-si ideea ca evolutia spre libertate si democratie nu mai poate fi oprita cu tancurile rusesti.
De aceea au avut indrazneala sa actioneze in doua directii:
1. Cu urechea lipita de Occident, si-au pregatit industria si societatea pentru economia de piata.
2. Au tolerat coagularea unor nuclee cultural-politice ale Opozitiei, necesare in cazul unui previzibil vid de putere.
E cert ca unele popoare au avut premonitii. Modernizarea proceselor de productie si renovarea monumentelor, a centrelor civice, reconstructia cailor de comunicatie au luat amploare dupa primavara de la Praga.
S-a inlocuit pana si piatra erodata din zidurile vechi sau trotuare. Acum nu le trebuie Land of Choice ca sa aiba strazile si hotelurile pline de turisti.
Hei-rupistii nostri au