E greu sa te pui in locul lui Boc. Trebuie ca acest om sa aiba un simt al datoriei si o capacitate de a suporta umilinta supraomeneasca. Putini oameni politici au mai fost mai huliti, batjocoriti sau ironizati precum Emil Boc.
Presa, adversarii politici, analisti sau chiar colegi de partid - toti i-au pus cruce, l-au condamnat si l-au criticat atat de dur, incat penibil ar fi fost un sentiment inaltator pentru Emil Boc.
Increderea pe care Boc o mai transmite romanilor a atins un minim istoric. In timp ce se zbate sa nu dispara din sondajele de opinie, cand nimeni nu mai are practic incredere in masurile sale politice, premierul sustine ca acesta este singurul drum corect. Chiar daca a vrut din cand in cand isi ia campii, presedintele a avut grija sa nu il lase sa faca niciun pas gresit.
Traian Basescu este cel care a avut si are nevoie vitala de Emil Boc, pentru asigurarea supravietuirii sale politice. Asa a ajuns Boc sa creada despre sine ca indeplineste un rol istoric, ca intruchipeaza eroul salvator si ca isi sacrifica viata ca un martir in numele crizei. Daca asa ar sta lucrurile, tot ar fi bine, ar fi vorba doar de prostie la mijloc. In ciuda oricaror rezultate pozitive, de pe urma unicii sale politici de "taietor", Emil Boc a reusit sa isi exprime doar neputinta. Sau prostia. Ori o combinatie ciudata a ambelor. Asta pentru a nu-l suspecta si de coruptie organizata la cel mai inalt nivel.
Nefericirea noastra este ca premierul nu are niciun fel de viziune. Nici politica, nici economica si nici macar una minimala de filosofie elementara a vietii. Speriat ca Opozitia ar putea bloca Legea salarizarii unitare, Boc sustine ca revenirea salariilor la forma dinainte de taierile cu 25% si neacordarea urmatoarei transe de imprumut de catre FMI ar arunca tara in faliment.
Insa asta nu inseamna, in fapt, altceva dec
