Ioan Chiş, luptător în Revoluţie, care a intrat în balconul Operei în 20 decembrie, este cel care a strigat celebra expresie în faţa a zeci de mii de oameni, făcând mulţimea să explodeze în aplauze.

Chiş este acum un simplu grădinar. Trăieşte din propria activitate şi spune că este mândru de independenţa lui. Cu aspectul unui erou din romanele de Jules Verne, revoluţionarul timişorean povesteşte cum a intrat în locul simbol al Revoluţiei, într-un moment cheie al evenimentelor.

ZIUA LIBERTĂŢII Revoluţionarilor nu li s-a permis accesul în balconul operei, unde au câştigat libertatea

„Am venit mii de oameni şi nu am mişcat un fir de iarbă"

Ioan Chiş povesteşte că în 20 decembrie, cu puţin timp înainte ca oraşul să fie declarat liber de comunism, a ajuns în Piaţa Operei alături de alţi zeci de mii de timişoreni. „Am venit de pe Calea Buziaşului, unde erau cele mai multe fabrici. Am adunat muncitorii din alte fabrici şi pe drum am trecut pe la consulatul sârbesc, pentru ca să ştie şi ei ce se întâmplă la noi, chiar dacă mai târziu", povesteşte Chiş după 21 de ani. Acesta a spus că revoluţionarii care mărşăluiau paşnic au dat ochii cu soldaţii când au dorit să intre în Piaţa Operei. „Îmi era frică, dar ne-au lăsat să trecem", a spus Chiş.

„M-am uitat la balcon şi am spus: De acolo trebuie să ţin un discurs, ca Ceauşescu"

Luptătorul spune că atunci când a ajuns în fruntea coloanei de zeci de mii de oameni în faţa Operei Române şi-a dorit, din prima clipă, să fie „în locul lui Ceauşescu". „M-am uitat la balcon şi am ştiut că trebuie să ţin un discurs de acolo, să fiu în locul lui Ceauşescu. Nu puteam intra pe uşa principală. Erau soldaţi acolo, aşa că am mers la o uşă laterală. Oamenii s-au dat la o parte şi mi-au făcut loc", îşi aminteşte Chiş.

ZIUA LIBERTĂŢII 20 decembrie 1989: Momentul în care Timişoara devine libe