Obiceiul tăierii porcului a fost atestat în Europa numai la romani şi aromani, iar în Asia la indieni. Încă din trecut, tăierea porcului avea loc într-o anumită zi, la Ignat, pe 20 decembrie şi într-un anumit moment al zilei, de obicei în zori sau dimineaţa.
Ca orice sărbătoarea românească, de Ignat se leagă o serie de obiceiuri şi superstiţii. Se spune că în noaptea dinaintea Ignatului porcul îşi visează cuţitul sau se visează cu mărgele roşii la gât. În ziua de 20 decembrie nu se lucrează, ci doar se taie porcul, eveniment la care trebuie să asiste mai mulţi oameni.
„Tradiţiile legate de Ignat nu sunt foarte numeroase. Această zi se petrece alături de rude sau vecini care ajută la sacrificarea porcului, iar după tăiere şi tranşare, se face pomana porcului la care trebuie să participe toţi cei prezenţi. De regulă, Igantul se petrece cu ţuică fiartă sau cu vin", ne-a spus Adela Petre, meşter popular.
Sarmale şi cârnaţi
Pentru că românii îşi iubesc tradiţiile, nu puteau trece peste acest obicei păstrat din strămoşi. Aşa că încă de dimineaţă mai multe familii din Buzău şi-au chemat rudele sau vecinii în ajutor pentru a tăia porcul. „Începem cu o ţuică fiartă, apoi sacrificăm porcul şi ne apucăm de tranşat. Nu este o muncă uşoară, dar este un obicei frumos pe care e bine să îl păstrăm", spune Emil Toader, un buzoian de 51 de ani.
După ce bărbaţii se ocupă de înjunghiere şi tranşare, gospodinele pregătesc carnea pentru fripturi, sarmale, dar şi pentru tobă sau caltaboş. „Ne place ca pe masa de Crăciun să avem toate mâncărurile noastre tradiţionale, de la sărmăluţe până la lebăr sau tobă", zice Mira Ionaşcu, de 44 de ani.
