Nationala de handbal a Romaniei a cucerit, duminica, medalia de bronz la Campionatul European din Danemarca si Norvegia.
O performanta remarcabila a fetelor noastre, care au cucerit pentru prima oara o medalie la un turneu final european. Ramane insa senzatia ca puteam mai mult, ca puteam sa jucam finala si ca puteam sa ne batem de la egal la egal cu puternicele norvegience.
Romania a castigat medalia de bronz
N-a fost sa fie desi, luate individual, fetele noastre le sunt superioare suedezelor, adversarelor din semifinale.
Am avut-o pe Neagu intr-o forma de exceptie, pe Tolnai pe orice minge, pe Stanca demna de a darama si un zid, dar parca n-am fost o echipa. Din pacate, omogenitatea a lipsit cu desavarsire si am trait doar prin individualitati.
Aici l-am putea condamna pe Radu Voina, care si-a construit toata tactica in jurul Cristinei Neagu, o jucatoare fabuloasa, dar inca tanara, si care a resimtit din plin multele minute jucate la acest turneu final.
Si asta s-a vazut cu Suedia, cand interul stanga roman, obosit dupa ce-a tras echipa in spate atatea meciuri, a fost blocat de nordice, iar carentele din jocul Romaniei au fost mari.
Lui Voina i-am putea imputa si selectia, dar si caderile jucatoarelor romane din momentele psihologice ale jocurilor. Nu putem uita nici primul meci cu Danemarca, in care selectionerul Romaniei n-a cerut time-out desi "tricolorele" erau, practic, calcate in picioare de scandinave.
Ne raman in minte si fortarile lui Meirosu, dar si ratarile incredibile ale lui Manea, care ar fi putut schimba soarta unei intalniri pe care o aveam in mana cu 10 minute inainte de terminarea ei si care ne-ar fi adus in postura de a juca din nou, dupa 5 ani, cu aurul pe masa.
Locul 3 e o mare performanta daca e sa comparam infrastructura si modul in care