Da, stiu, un truism…in esenta, si o asociere de termeni antagonici, oarecum…pentru a denumi/desemna…ce anume? Ceea ce stim si citim (printre randuri) in mai toate motto-urile, call to actionurile sau …subliminal, in reclamele TV?
Da, pare o asociere de termeni aproape oximoronica sau antagonica sau….
Oare cum pot alatura un cuvat atat de “plin” precum “fericirea” langa un verb cu iz pesimist si un cuvand cu aer elementar?
Ei bine ….pentru ca… fericirea…e atat de simpla si de la indemana.
Nu e poezie, e perceptie, realitate.
De fiecare data ne gandim la lucruri mari, la lucruri absolute cand pronuntam cuvantul FERICIRE: trebuie sa fie vorba despre ceea ce nu ni se intampla in fiecare zi, in fiecare moement, nu? Ceva rar sau …inegalabil, nu?
Ca altfel…vorba aceea…fericirea se gaseste pe toate gardurile?
As zice ca da…FERICIREA SE GASESTE pe gardul, pe culmea, varful, in sufletul fiecaruia dintre noi. Poate e constientizata sau inteleasa cu adevarat de acele suflete suficient de incercate, de ascutite prin trairi..
De “culmile” ce au urcat ca apoi sa coboare si care asteapta sa urce din nou…..dar fara a scruta orizontul…pentru ca acum orizontul lor de asteptare e mult mai plin, mai definit…asteptarea e activa, e Acum, e Bucurie….
Bucuria unui aer proaspat de iarna tras adanc in piept sau a unei miresme de primavara ori o adiere de vara…..o boare placuta, o plimbare sub clar de luna sua in plina ploaie de vara…..
Un zambet…..un cuvant frumos….orice!
Orice este din fiinta si pentru fiinta!
Acesta este orizontul la care se raporteaza cei ce stiu sa reduca fericirea la lucrurile simple.
Asta poate insemna adevarata fericire.Tot! Vezi, simti, dai, primesti tot ce poate darui viata!
Deci, reducem fericirea la lucruri marunte sau imbatranim perfectionand asteptarea incordata a absolutului?