Scriu acest text în calitate de simplu cetăţean. Am cumpărat un brad frumos de la un supermarket din Ploieşti ca să-l aduc la Bucureşti.
După ce l-am plătit, casiera mi-a spus: „Pentru aviz, mergeţi la colega mea". N-am priceput, dar m-am dus la „colega", unde mergea, de altfel, toată lumea care cumpărase brazi. Iar colega mi-a dat un „aviz de însoţire a mărfii", cu numele, CNP-ul, un autocolant cu hologramă şi numărul maşinii din care rezulta că eu, subsemnatul, transport un biet brad de Crăciun de la Ploieşti la Bucureşti.
Numai că fiul meu - născut şi crescut în libertate, nu ca mine, care am prins vechile obiceiuri ale miliţiei comuniste de a percheziţiona după propriile toane portbagajele maşinilor - mi-a pus o întrebare de bun simţ: „Bine, şi dacă presupunem că ai o casă la munte şi tai bradul de la tine din curte şi îl duci la Bucureşti, cine îţi dă aviz de însoţire a mărfii? Sau dacă ai rude la ţară şi un unchi îţi dă cadou un brad, cum îl duci la Bucureşti fără emoţii că te-ar putea prinde Poliţia?".
Nu ştiu. Şi nici nu vreau să verific reglementările legale în domeniu. Doar constat - ca simplu cetăţean - cum, la 20 de ani de când au murit nişte oameni pentru a scăpa de comunism, metehnele comuniste n-au pierit.
Eu înţeleg aşa: fiind incapabil să rezolve problema tăierilor ilegale de copaci şi a furturilor de brazi, Statul (marele nostru Tătuc) transferă responsabilitatea asupra noastră, a cetăţenilor, şi asupra unor comercianţi privaţi. Adică, concret: supermarketul cu pricina a trebuit să aloce două persoane care să completeze avizele cu pricina (care costă şi ele - hârtie, timbru cu hologramă etc.), noi - simpli cumpărători - am aşteptat cuminţi la coadă să ni se dea o hârtie din care să rezulte că n-am furat bradul, iar Statul - cu sumedenia sa de angajaţi în sistemul public, pe banii contribuabililor - şi-a luat grija. Prezu
