La inceput de decembrie, o stire banala pe agentiile de presa – un tanar de 20 de ani, a fost arestat pentru ca ar fi lovit, intentionat, cu masina un politist. Caz clasic, politia a vrut sa-l opreasca, infractorul se sperie si fuge. S-a intamplat la Bobigny, unul din “cartierele sensibile” ale Parisului, unde in 2005 imigrantii s-au batut zile in sir cu fortele de ordine. Orasul are una dintre cele mai ridicate rate ale infractionalitatii din Hexagon. Deci un fel de Craiova meets Voluntari.
Infractorul refuza insa cu incapatanare sa isi recunoasca vina. Iar cand sunt luati la intrebari, oamenii legii incep sa se incurce in declaratii. Se dovedeste ca politistul a fost lovit, de fapt, de colegii lui dar, ca sa iasa basma curata au completat procesul verbal constatator astfel incat tanarul sa fie de vina. Si socoteala iesea destul de bine – cum “victima” era politist, pedeapsa cu inchisoare era mai mare decat pentru un accident banal.
Magistratii din Bobigny decid ca cei 7 polisti mincinosi (care l-au mai si batut pe tanar) sa primeasca intre 6 luni si 1 an de inchisoare iar pentru 5 dintre ei faptele sa fie trecute in cazier, ceea ce inseamna ca vor fi dati afara din politie.
Circul de-abia acum incepe. Sindicatele politistilor picheteaza tribunalul (nu sunt indicii ca ar fi strigat ceva cu javre ordinare), ministrul de interne spune ca pedepsele sunt exagerate in timp ce ministrul de justitie le ia apararea magistratilor. Iar miza cazului depaseste simpla retorica “si politistii sunt murdari si corupti”. Miza este viitorul locatar din Palatul Elysees. Etapa asta o castiga premierul Fillon (posibil candidat). Pierde, evident, presedintele in exercitiu Nicolas Sarkozy.
De unde pana unde, intrebati?
Premierul iese la rampa, condamna ferm gestul politistilor dar isi anunta increderea deplina in eficienta celor doi ministri infierbantati de
