A venit nota de plată pentru anii de bătălii sterile şi pentru distrugerea oricărui proiect naţional.

Vorbe mai mult sau mai puţin oficiale privind amânarea aderării României la spaţiul Schengen nu mai reprezintă demult o surpriză. Însă coalizarea Franţei şi a Germaniei în acest demers este o lovitură pe care Bucureştiul o încasează în plină figură. Administraţia românească este pusă la colţ, iar România are în faţă un eşec major ca stat membru al Uniunii Europene. Faptul că şi bulgarii au aceleaşi probleme nu îndulceşte cu nimic lucrurile. Este evident că ţările noastre nu pot intra separat în Schengen, din motive ce ţin de geografia frontierei exterioare a Uniunii. Cu atât mai mult, fiecare dintre cele două ţări are responsabilităţi şi în ceea ce priveşte soarta vecinului de peste Dunăre.

Scrisoarea franco-germană vorbeşte despre carenţele din justiţie, despre corupţie şi crima organizată. Teza că aderarea la Schengen este numai o chestiune tehnică este demontată de scrisoarea trimisă Comisiei Europene. E adevărat, nu se specifică în obligaţiile României că momentul Schengen ar avea vreo legătură cu problemele din Justiţie sau cu Mecanismul de Cooperare şi Verificare. Dar Franţa şi Germania afirmă că degeaba ai pus echipamente moderne, degeaba ai construit, degeaba ai îndeplinit nişte parametri ceruţi în standardele europene, dacă deciziile unor instituţii-cheie pot fi influenţate de forţe din umbră. României i se transmite că nu se poate legăna cu iluzia că va vopsi şi gardul Europei aşa cum a vopsit pereţii propriilor instituţii ca să pară demne de Uniunea Europeană.

Ţapi ispăşitori pentru înfrângere se vor găsi cu duiumul. Parlamentul şi-a asumat riscul să-şi protejeze anumiţi membri, spunea, ieri, Traian Băsescu. Nu. E vorba despre membri PDL pe care partidul prezidenţial i-a protejat. Cum la fel de adevărat este că validarea membrilor CS