Rodica Tapalagă a fost o prezenţă pe cât de efervescentă pe scenă, pe atât de discretă în societate, fiind văzută rar în spaţiul public şi aproape deloc pe ecranele televiziunilor în ultimii ani.

Foarte rar unui artist i se poate pune eticheta de „genial" şi cu toate acestea Cătălina Buzoianu, vorbind despre Rodica Tapalagă, ne spune scurt: „Era o actriţă de geniu. Nici un alt cuvânt nu este suficient de puternic pentru a-i exprima personalitatea artistică".

„Nu e spectacol, e revoluţie"

Cel mai important rol în teatru făcut de Rodica Tapalagă într-o carieră de peste cinci decenii rămâne cel din „dimineaţă pierdută", în regia Cătălinei Buzoianu, după romanul omonim al Gabrielei Adameşteanu, spectacol care a marcat definitiv istoria teatrului românesc. „La Teatrul Bulandra erau mari, foarte mari actriţe şi fiecare şi-a găsit un rol în acel spectacol. Erau Gina Patrichi, Tamara Buciuceanu, Irina Petrescu şi mai ales Rodica Tapalagă, care juca în acea montare o femeie la trei vârste, de la tinereţe la maturitate, la bătrâneţe şi moarte, iar interpretarea ei nu avea egal. Şi unde mai pui că făcea tot acest rol uriaş aproape fără machiaj. În plus, Rodica era un extraordinar om de echipă. Amintirile mele cele mai vii sunt legate de această trupă nebună de la Bulandra, cu actorii care nu jucau pur şi simplu, ci se dăruiau complet. Era un spectacol greu, care a avut de înfruntat din plin cenzura comunistă. Oriunde ne duceam cu el prin ţară făcea săli arhipline. Şi chiar Rodica mi-a spus după întoarcerea dintr-un turneu: „Cătălina, nu a fost spectacol, a fost revoluţie!". Când zicea Rebengiuc replica „Istoria României este o frumoasă dimineaţă pierdută", era răsplătit cu ropote de aplauze. De altfel, Rebengiuc a şi spus că este pregătit oricând să fie călcat de o maşină pe stradă pentru acel rol. Vreau să spun prin asta că actorii ştiau foarte bine ce risc