Sursa: EVZ
2011 nu va fi un an de convalescenţă după criza economică, după cum ar fi fost de dorit, în care să consolidăm ajustările obţinute cu mari sacrificii în această perioadă. Ci, după cum se anunţă, va fi anul cu un buget bazat pe salve pregătitoare pentru lunga - şi, zic eu, nefasta - campanie electorală din 2012: în vară, alegerile locale (care, de când preşedinţii de judeţe se votează direct, au căpătat o importanţă cel puţin egală cu cele naţionale); iar spre sfârşitul toamnei, cele parlamentare. Apoi va urma un an de pauză, pe urmă iarăşi un an electoral, şi tot aşa.
De fapt, cum arătam într-un raport SAR în urmă cu un an, dacă decada 1990-2000 a avut trei ani electorali, iar 2001-2010 - patru, decada care începe peste două săptămâni va avea nu mai puţin de cinci ani electorali: 2012, 2014, 2016, 2019, 2020. Cu alte cuvinte, jumătate din aceşti zece ani îi vom petrece în campanii - absurde, veninoase, distorsionante de dezbatere publică raţională, dacă a mai rămas vreo urmă de aşa ceva.
Intervalul dintre aceste campanii e prea mic pentru a ne trage sufletul şi a coagula vreo agendă reală de guvernare, iar orizontul de timp al cabinetelor va fi extrem de scurt, ele fiind sub presiunea perpetuă de a "da ceva categoriei X în următoarele şase luni". Nici nu vreau să mă gândesc cum va funcţiona preşedinţia română a UE, programată pentru semestrul doi 2019, în plină bătălie prezidenţială internă şi cu un întreg an de campanie în faţă.
Aerul milenarist cu care s-a discutat în acest decembrie despre sfârşitul crizei, ca despre a doua venire a Mântuitorului, puterea propovăduind- o, pe termen scurt şi mediu, iar opoziţia persiflând-o, demonstrează exact ce spuneam: că a început campania electorală ce va dura un deceniu. Bugetul pe 2011 stă mărturie. Deşi chiar cifrele pe care se bazează el arată că e de aşteptat cel m
