Un proverb binecunoscut ne raspunde la prima intrebare: "Cand doi se cearta, al treilea castiga". El rade de cei care s-au luptat, dar au pierdut. In mod firesc, in democratie, castigator ar trebui sa fie poporul. Dar, in realitate, altii sunt cei care au de castigat, cei care au banii si se folosesc de ei pentru a dobandi puterea si mai multi bani.
Politicienii, cel putin o parte insemnata a lor, se cearta pe viata si pe moarte pentru putere, iar apoi devin oamenii celor care i-au adus acolo. De popor ii doare mult mai putin decat ne lasa sa credem in campaniile electorale. Am putea presupune ca urmaresc interesul nostru, dar realitatea este mult mai cruda si mai greu de acceptat.
Am fost surprins de dezvaluirile unui fost agent rus in 1985, Yuri Bezmenov, cum ca doar 15% din fondurile alocate serviciilor secrete ale unor popoare sunt folosite efectiv pentru spionaj, restul sunt utilizate pentru "educarea", manipularea si cucerirea prin subversiune a tarilor unde exista interese.
Pe vremea Razboiului Rece se putea spune ca se urmarea aducerea la putere a comunistilor in toate tarile, iar cu sfarsitul sau s-ar crede ca acest pericol a disparut. Insa nu s-a schimbat decat haina celor care urmaresc dominare, dar naravul ba. Razboiul modern nu mai este cu armele, ci la nivel ideologic.
Etapele cuceririi unei tari
Cele patru etape ale cuceririi unei tari sunt: demoralizarea, destabilizarea, criza si "normalizarea".
Prima etapa se realizeaza prin creare unor false valori si a dezamagirii din neatingerea lor. Lipsa de valori morale, consecinta absentei spiritualitatii si a detasarii de dorinte materiale, este principala poarta de intrare pentru demoralizare. Sa vrei ceva si sa nu poti, pentru ca nu depinde numai de tine, este frustrant, si conduce la ura fata de cei care te impiedica sa iti
