Asa s-au scurs 21 de ani de la Revolutie. Astazi nu mai intereseaza pe nimeni nici macar adevarul de atunci. Minciunile pe care le-am primit incontinuu ne-au anihilat credinta, ne-au dezgustat pana la umilinta, iar astazi nu ne mai pasa decat de ziua de maine. Exact ca in urma cu 21 de ani.
Am pierdut si pariul lui Brucan. Cel mult, in tot timpul asta am invatat doar ce NU este democratia. De practicat, o facem cum stim dintotdeauna - haiduceste. Asa cum am facut cu toate cele in istoria noastra.
21 decembrie 1989. Pentru prima oara Nicolae Ceausescu era intrerupt in timpul unui discurs de catre multimea care pana atunci il osbinuise cu omagii si gesturi adulatoare. Pamantul se cutremura odata cu camerele de luat vederi ale televiziunii nationale care transmiteau in direct Marea Adunare Nationala unde rasarea samburele de revolta din fata Comitetului Central.
In timp ce fostul presedinte amutea in fata multimii care invata sa strige "Libertate" si "Jos Ceausescu", in inimile a milioane de romani incepea sa rasara speranta. O imensa bucurie se nastea in sufletele chinuite mai bine de 50 de ani de toruta a unui regim tot mai absurd, de intunericul si foamea care bantuiau casele romanilor. Atunci, in acea zi istorica romanii au inceput sa creada ca se poate.
Gustul libertatii venea insotit de cele mai sincere si puternice sperante, de cele mai nevinovate iluzii si de bucuria imensa a unui nou inceput. Ce s-a intamplat de atunci incoace, de am ajuns captivi in acest punct mort, inca nu ne-am lamurit. Inainte de a critica si de a incerca sa aruncam vina aiurea in jurul nostru, sa fim sinceri cu noi insine. Ne-am pacalit singuri si ne-am furat mereu caciula unii altora.
Tragand o linie imaginara dupa cei 21 de ani, constatam ca, in realitate, majoritate a mimat libertatea in acel sfarsit sangeros de decembrie. Nu
